MEDICINA TRADITIONALA CHINEZA

Medicina Traditionala Chineza  reprezinta de fapt numele dat unei varietati de practici medicale traditionale folosite in China, care au fost dezvoltate pe parcursul unei istorii de mii de ani. Termenul priveste de fapt, mai general, medicina orientala, care include si alte sisteme de medicina traditionala, cum ar fi cel japonez, coreean, tibetan, si mongol.

Medicina Chineza foloseste o serie de principii de analiza si sinteza holistica ,  intr-un cuvant un adevarat sistem filozofic, care presupune o legatura inseparabila intre organele si sistemele organismului uman (incluzand pe cel emotional si/sau sufletesc), precum si legatura dintre acestea si mediul inconjurator.
Altfel spus, natura organismului uman este in permanenta cautare a echilibrului intre functionarea diferitelor oragane, a echilibrului functiilor organismului in anumite conditii de mediu (vara, iarna, frig, cald, lumina, intuneric, etc).

Dupa ce a depasit stadiul primitiv de medicatie empirica, magie si vrajitorie din perioada samanilor, Medicina Chineza s-a dezvoltat sub influenta vechilor conceptii astrologice. Potrivit acestora, exista o legatura strinsa intre Univers si om: Soarele, Luna, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor, cele cinci planete, cele cinci elemente, cele cinci puncte cardinale (cele patru plus centrul) actionau, determinau si influentau organismul si sanatatea omului.

Agentii patogeni externi, tot in numar de cinci (vintul, caldura, frigul, umezeala, uscaciunea), precum si cei interni, de asemenea in numar de cinci (bucuria, durerea, ura, placerea, frica) actionau de asemenea asupra sanatatii individului.
Chinezii considerau ca bolile si tulburarile functionale apareau doar cind armonia dintre Univers si om era intrerupta. Potrivit cunostintelor lor in materie de anatomie si fiziologie, corpul omenesc era alcatuit din cele cinci viscere (Yang) pline: inima, plaminul, ficatul, splina si rinichii, precum si cinci viscere (Yin) goale: stomacul, vezica urinara, cea biliara, intestinal subtire si cel gros.

Principiile filozofice -Medicina Traditionala Chineza au ca scop intelegerea functionarii organismului uman, folosirea criterilor de similitudine cu alte fenomene din natura si aplicarea tuturor acestora la cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor precum si la pastrarea sanatatii.
Trebuie mentionat aici ca respectivele date, observatii, concluzii, sisteme teoretice si practice de diagnosticare si tratament s-au pastrat in stare scrisa de mai bine de trei mii de ani. Familia imperiala si nobilimea chineza a incurajat aceasta practica medicala, a sprijinit publicarea celor mai importante studii, a rasplatit succesele si a pedepsit aspru greselile practicienilor -Medicina Traditionala Chineza.

Imparatii si medicina antica

Din ceea ce se cunoaste, Medicina Traditionala Chineza a fost marcata de trei imparati, considerati si drept trei figuri legendare: FU HI, caruia i se atribuie redactarea  Yin Jing  (Cartea Schimbarilor), considerata a fi cea mai veche carte in limba chineza; CHEN NONG, parintele agriculturii si al fitoterapiei, numit   divinul lucrator , autor al  Pien Sao  (Tratat medical); HUANG DI considerat drept intemeietorul medicinii traditionale si caruia i s-ar atribui redactarea tratatului  Nei Jing . Hunag Di, Imparatul Galben este de fapt o figura legendara - au mai existat si alti imparati cu acest nume - care, in paginile tratatului poarta o convorbire imaginara (sau adevarata!) cu medicul sau, Qi Bo, caruia ii pune o sumedenie de intrebari si primeste cuvenitele raspunsuri despre Medicina Chineza.

Inainte de a fi scrise, cunostintele medicale au fost transmise oral si, mai ales, in secret; de cele mai mult ori medicina fiind o afacere de familie, care se transmitea din tata in fiu. S-a estimat ca primele texte scrise dateaza din secolele XIII-XIV i.Hr., fiind gravate la inceput pe carapace de broasca testoasa. Primul personaj istoric  mentionat este PIEN SAO (430-350 i.Hr.). In acea perioada, medicii (Yin) se constituie pentru prima oara intr-o corporatie independenta de cea a preotilor si a magicienilor. Lui Pien Sao ii este atribuit si cunoscutul  Canon al pulsului , in zece volume, in care se stabileau 74 de feluri de pulsuri. ZHI Yen (305-240 i.Hr.) introduce in China  Legea celor cinci miscari , ce se afla la baza alchimiei chineze. Medicina se apleaca acum catre studiul otravurilor si al remediilor vegetale si minerale, precum si asupra studierii elixirului nemuririi. Primele scrieri medicale (580-320 i.Hr.) au fost incluse in tratatul  Sochuan , acesta fiind contemporan cu textele medicale ale lui Hipocrate.

Medicina chineza clasica

Dupa dubla dezmembrare a Imperiului vechi, a avut loc cea de-a treia reunificare a Chinei, in timpul dinastiei Sui (581-618) si Tang (618-907). Medicina chineza atinge in aceasta perioada apogeul. In anul 624 este creat Serviciul medical, care supervizeaza studiile de medicina si organizeaza si activitati de cercetare. Sint descrise sistematic numeroase maladii: holera lepra, variola, rujeola, tuberculoza pulmonara si cea osoasa. In therapeutica se aplica tratamentul cataractelor, tratamentul ortopedic al fracturilor. Cariile dentare sint tratate prin obstructii si plombe. Unul dintre medicii celebri ai acestei perioade este Suen Zheng Qi Miao (581-682), iar lucrarea teoretica cea mai cunoscuta este Nei Jing (Canonul medicinii chineze).

Dupa inlaturarea dinastiei Tang a urmat o perioada de peste 50 de ani de anarhie militara si suverani efemeri, numita si  a celor Cinci Dinastii . Unul dintre acesti sefi militari a reusit sa fondeze dinastia Song, care a durat mai bine de trei secole (960-1279). Epoca de pace a favorizat progresul vietii intelectuale. Scrierile s-au raspindit enorm, gratie tiparului, sau mai bine zis xilografiei. Apar acum mari savanti polivalenti, precum Chen Kua (1031-1095), care este arhitect, medic, agronom si istoriograf sau Jien Yin (1035-117), unul dintre cei mai mari pediatri. Medicul Wang Wei Yi (1026) scrie un compendiu de acupunctura. Medicina legala isi face si ea aparitia cu Si Yuan Lu si Song Zi (1188-1249), prima disectie datind din anul 1106. Primul tratat de medicina legala (in trei volume) este scris in anul 1247, raminind si azi surprinzator de modern.

Perioada de mongolizare care urmeaza este acompaniata de o serie de distrugeri si devastari. In aceasta perioada se dezvolta insa comertul, iar in anul 1271 ajung aici negustorii venetieni, printre care si Marco Polo, care a ramas aici 24 de ani. Pe parcursul acestei perioade ajung sa fie cunoscute nume ca:

Hu Zheng Huei (1314-1330), dietetician imperial, a descris maladiile carentiale si tratamentul lor pe baza unei diete rationale, ce excludea medicamentatia. Cel mai cunoscut tratat medical al acestei perioade este  Nan Jing , constituit din comentariile a 81 de fragmente din  Nei Jing .

Medicina chineza moderna

Dupa instaurarea dinastiei Ming (1368-1644) urmeaza o perioada de mari realizari. Imperiul este divizat in 13 mari regiuni, impartire care a durat pina in secolul al XX-lea; capitala lui este stabilita la Beijing, unde au fost construite palatele imperiale, existente si astazi. Iezuitii aduc cu ei medicina occidentala, dar acest lucru este rezervat doar imparatului. Se traduc insa in limba chineza texte consacrate anatomiei corpului uman si circulatiei singelui. Acum este elaborata si capodopera lui Li Che Jen (1518-1593):  Marele tratat de Medicina , lucrare publicata in 53 de volume, in anul 1578. Enciclopedia este completata cu numeroase capitole de tehnologie chimica, cu date geografice, istorice, dietetice, cosmologice, filozofice si filologice. In aceasta lucrare este mentionat pentru prima oara sifilisul, care a aparut in China in jurul anilor 1505-1506. Cel mai mare specialist in acupunctura al dinastiei Ming este Yang Ki Cheu, autor al zece capitole din enciclopedia  Jen Lieu Da Cheng (1579).

Caracteristic terapeuticii chineze sunt in primul rand terapia prin acupunctura si moxibustie (ignipunctura). Aceasta din urma avea o actiune mai blinda, efectuindu-se prin aplicare de pulberi de plante medicinale din familia Artemisia, care, aprinse pe anumite portiuni ale corpului, produceau o usoara cauterizare cutanata. Acupunctura, care se aplica in cazuri de disfunctii, a fost adusa in Europa in secolul al XVI-lea de catre misionari.

Inainte de secolul a XIX-lea practicienii -Medicina Traditionala Chineza se bazau mai mult pe observatii, incercari si greseli. Medicii -Medicina Traditionala Chineza aveau intelegeri foarte diferite asupra fenomenului infectiilor de exemplu, a bacteriilor si virusurilor si foarte putine elemente de chimie organica. Ei se bazau pe observatia simptomelor unui anumit dezechilibru dat de starea de boala, si identificau complexul de simptome cu un anume sindrom. Pentru respectivul sindrom stabileau o anumita metoda de tratament care pe baza experientei si observatiilor de-a lungul a mai bine de trei miii de ani s-au transformat intr-un sistem verificat de diagnosticare si tratament.

Spre deosebire de alte medicine traditionale a caror valori s-au pierdut de-a lungul veacurilor, -Medicina Traditionala Chineza continua sa devina o parte distincta a sistemului modern de pratica medicala, si cum spuneam mai sus, in China, acesta reprezinta o parte importanta si inseparabila a sistemului public de protectie a sanatatii. Observatiile, inregistarile facute de medicii -Medicina Traditionala Chineza de mii de ani si experienta -Medicina Traditionala Chineza in general sunt folosite si astazi. In ultimii zeci de ani practica -Medicina Traditionala Chineza se integreza tot mai mult cu ultimile descoperiri ale medicinei occidentale. O importanta componenta a acestui proces de integrare este folosirea intrumentatelor si metodologiei medicinei moderne de a investiga observatiile si ipotezele Medicinei Traditionale Chineze.

Astfel, -Medicina Traditionala Chineza este folosita pentru tratarea efectelor secundare ale chemoterapiei, tratarea dependentei de anumite dorguri sia tratarea unor boli cronice in fata carora medicina conventionala s-a decalara neputincioasa. -Medicina Traditionala Chineza se foloseste in tratatrea infectiilor rezistente la antibiotice (tratarea SARS ului este un exemlu in acest sens si se pare ca s-au identificat sau sunt in studiu avansat metode fitoterapice de tratere a gripei aviare).

Principii teoretice -Medicina Traditionala Chineza

-Medicina Traditionala Chineza se bazeaza pe sistemul de gandire a mai multor scoli filozofice. Din aceasta cauza principiile fundamentale ale medicinei chineze nu sunt neaparat uniforme. -Medicina Traditionala Chineza a fost influentata cel mai mult de modul de gandire Taoist, Budits si Neo- Confucianism (si aici facem sublinierea.. de modul lor de gandire, nu de credinta).

Pentru mai bine de 3000 de anii (din 1200 i.Hr pina in prezent) profesorii chinezi ai mai multor scoli s-au aplecat asupra studiului legilor naturale observabile si a implicatiilor acestora asupra caracteristicilor locului omului in univers. I Ching (care a scris cel mai vechi text chinezesc pastrat) si alti autori clasici chinezi au descris cateva principii generale si aplicatiile lor in patrarea sanatatii si in vindecare:

- Exista in mod constant prinipii si fenomene observabile prin care Universul continua sa existe si sa se schimbe (Omul este parte a Universului si ele nu poate fi separat de procesul universal de schimbare)

- Ca rezultat a acestor principii aparent inseparabile, Universul si partile lui componenete tind sa isi pastreze echilibrul (Sanatatea ideala trebuie sa rezulte dintr-o traire cat mai armonioasa cu procesul de schimbare. Daca nu exista schimbare (apare deci stagnarea), sau exista pre amulta schimbare (catastrofa), echilibrul este pierdut si se instaleaza boala)

- Totul este inseparabil conectat (Intotdeauna trebuie flosita o metoda holistica pentru a se trata dezechilibrul)

-Medicina Traditionala Chineza este bazat dupa cum se vede pe principiul filozofic potrivit caruia corpul omenesc este un mic univers format dintr-un sistem complet si complicat de alte sisteme mai mici interconectate. Aceste sisteme lucreaza de obicei in echilibru spre a mentine starea de sanatate a organismului. Echilibrul include in mod necesar qi (energia, miscarea), sangele, esentele, fluidele copului, wu xing (emotiile) si spiritual (shen). -Medicina Traditionala Chineza are un model unic de corp omenesc care include si sistemul meridianelor (cunoscut ca meridianele de acupunctura). -Medicina Traditionala Chineza nu este monolitic ci prezinta un fel unitate in diversitate, prin existenta a mici diferente regionale sau filozofice intre diferiti practicieni sau scoli -Medicina Traditionala Chineza.

Diagnosticul -Medicina Traditionala Chineza - Metode de diagnostic

Metodele de diagnosticare -Medicina Traditionala Chineza sunt: observatia , ascultarea si mirosul , intrebarile  si pulsul . Diagnosticul diferential este stabilit folosind un sistem de clasificarea a simptomelor.

Sistemul de diagnosticare include urmatoarele teorii:

Yin si Yang
Cele cinci elemente
Cele 8 principii
Teoria oragnelor Zang Fu theory
Meridianele (Medicina Chineza)
Cele cinci nivele
Cele Patru Stadii
Trei focare

In China de astazi diagnosticul -Medicina Traditionala Chineza este influentat de integrarea teoriei -Medicina Traditionala Chineza cu metodele medicinei conventionale de diagnosticare mergand mai departe pe drumul spre integrarera totala a celor doua sisteme. Se fac pasi promitatori si in Canada spre integrarea acestor doua ramuri ale medicinei. -Medicina Traditionala Chineza face parte din sistemul medical modern in Columbia Britanica, Alberta si Quebeque si este pe cale de legifererare in provincia Ontario. In present absolventii scolilor de -Medicina Traditionala Chineza canadiene folosesc integrativ cele doua sisteme pentru a intelege mai bine ce se intampla cu pacientul.

Deoarece -Medicina Traditionala Chineza nu foloseste instrumentele invazive de testare (analize de sange, biospsii, etc) -Medicina Traditionala Chineza solicita din parte practicianului dezvoltarea unor abilitati deosebite in observarea semnelor celor mai subtile ale pacientului, care de multre ori scapa omului obsinuit.

Metodele de diagnostic

Palparea arterei radiale in sase pozitii
Observarea aspectului limbii pacientului
Observarea fetei pacientului
Palparea corpului pacientului (in special al abdomenului)
Observarea sunetelor vocii pacientului
Observarea suprafetei pavilionului urechilor pacientului
Observarea venei degetului aratator la copii mici
Compararea caldurii sau fierbintelii anumitor parti ale corpului pacientului
Orice altceva care poate fi observat fara folosirea intrumentelor sau care ar putea vatama pacientul

Tehnici de tratament -Medicina Traditionala Chineza

Tratamentul traditional folosit in Medicina Chineza cuprinde sase metode majore:

1. Tui na
2. Acupunctura
3. Moxibustia (intalnita mai nou si sub numele de ignitoterapie)
4. Ventuzele (pe care le cunoastem de pe vremea bunicii)
5. Herbologia
6. Cultura fizica referitoare la exercitii de respiratie sau cu rezultate in functionarea sistemului cardiovascular cum ar fi qigong or T'ai Chi Ch'uan sau alte arte martiale de origina chineza.

Specialistii -Medicina Traditionala Chineza practica si variante ale metodelor enuntate mai sus precum si elemente de medicina conventionala (alopata) daca se trateaza traume serioase. Nu in ultimul rand, un accent deosebit se pune pe stabilirea de comun accord cu pacientul a unui plan de tratament care presupune atat sedinte de tratament cat si adoptarea unui regim de viata sanatos de catre pacient.

Medicina Traditionala Chineza foloseste ierburile (1) sau alte remedii cu valoare de medicament ca ultime variante in lupta cu probelemele de sanatate. Aceasta practica este in conformitate cu principiul potrivit caruia corpul omenesc detine un sistem complicat care lupta cu boala, aloca resursele necesare zonei vatamate si se autovindeca. Telul eforturilor exterioare trebuie sa se indrepte in primul rand in a ajuta sistemul propriu de autovindecare a organismului si a nu interfera pe cat posibil cu acesta. De altfel exista un proverb chinezesc care spune:  fiecare medicament are 30% otrava .

Cum spuneam anterior, metodele moderne de -Medicina Traditionala Chineza incorporeaza din ce in ce mai mult tehnici si metode ale medicinei alopate sau ale descoperirilor stiintifice mai vechi sau mai noi. Se folosesc pe scara larga electroacupunctura sau acupunctura cu laser, tratament cu magneti aplicati pe punctele de cupuncturta, injectii cu diferite extracte din plante, etc.

Alte specialitati includ:

  Nutritia sau dietoterapia
  Gua Sha
  Auriculoterapia (acupunctura pavilionului urechii)

-Medicina Traditionala Chineza si stiinta

Intrebarile despre -Medicina Traditionala Chineza ar putea sa cuprinda urmatoarele:

  Lucreaza -Medicina Traditionala Chineza intradevar sau este o poveste frumoasa cu imparati galbeni?
  Cum lucreaza -Medicina Traditionala Chineza?
  Este periculos sau nu?

Chestiunea eficacitatii

Cele mai multe dintre cercetarile occidentale asupra -Medicina Traditionala Chineza s-au indreptat in primul rand asupra acupuncturii. Institutul American al Sanatatii efectueaza cercetari asupra acupuncturii care declara in cadrul programului  Consensus Statement on Acupuncture (1997) urmatoarele:

  s-au obtinut rezultate promitatoare, ca de exemplu, eficacitatea acupuncturii in recuperarea post-operatorie, in starile de greata si de varsaturi cauzate de chemoterapie, sau in durerea generata de interventiile stomatologice. Sunt ameliorate sau vindecate situatii cum ar fi dependenta (fumat, droguri, etc), recuperarea dupa comotia cerebrala, dureri de cap, dureri menstruale, fibromialgia, dureri ale muchilor fetei, osteoartrita, dureri de mijloc, dureri ale incheieturilor (cot, incheietura pumnului) si astma. Pentru toate acestea, acupunctura poate fi folositoare ca si tratament de ajutor, sau ca alternativa accceptabila sau ca si componenta a unui tratament integral complex (medicina alopata si -Medicina Traditionala Chineza). Viitoare cercetari vor veni de buna seama sa descopere alte domenii si aplicatii in care acupunctura este folositoare 

Mult mai putin efort a fost pus in Occident pentru Medicina Herbala Chineza, care inseamna atat de mult pentru -Medicina Traditionala Chineza si in general pentru China. Este insa clar ca multe dintre astfel de remedii au puternice si binefacatoare efecte biochimice. De exemplu ephedra care a fost introdusa in Occident ca un stimulant dar mai tarziu interzisa eliberarea fara prescriptie in Statele Unite dupa cateva cazuri de deces la consumarea fara excesiva a ei. Trebuie sa subliniem ca Materia Medica Chineza si toate cartile si manualele in domeniu publicate in ultimii treizeci de ani in Occident specifica foarte clar contraindicatiile ephedrei (este interzisa administrarea acesteia persoanelor care sufera de inima sau transpira abundent ca urmare a unei stari de boala, efortului, caldurii sau a altor factori; acest lucru este elementar si arhicunoscut de orice invatacel intr-ale Medicinei Traditionale Chineze).

In Occident cele mai multe dintre remediile herbale chineze sunt comercializate ca suplimente sau remedii naturiste. In Canada fabricarea, etichetarea impachetarea si importul acestor remedii este legiferata si se poate face numai cu respectarea regulior GMP (Good Manufacturing Practice).

Practicienii -Medicina Traditionala Chineza nu au obiectii referitoare la studiul stiintific asupra acestor tratamente si al eficientei acestora. Principala problema in calea adoptarii Herbologiei Chineze in Occident se pare ca este in primul rand de ordin economic. Acceptarea presupune costuri mari si un efort sustinut de a conduce studii clinice chiar si pentru cate unul unul dintre miile de componenete folosite de -Medicina Traditionala Chineza.

Deoarece componenetele nu pot fi patentate sau produse in exclusivitate de anumite companii nu exista interes in a sponsoriza costisitoare studii clinice, chair daca unele dintre medicamentele actuale s-au dezvoltat in remedii chinezesti. In plus companiile farmaceutice cat si lumea medicala alopata in general, vad in -Medicina Traditionala Chineza un concurent de temut atat prin accesibilitatea acestuia cat si prin pretul scazut al actualelor remedii si tratamente-Medicina Traditionala Chineza.

Ca o concluzie la aceasta intrebare putem face afirmatia : -Medicina Traditionala Chineza lucreaza. Personal ca orice om in care putem gasi cu usurinta cate un Toma necredinciosul ma indoiesc si eu cand ma gasesc in fata cate unui caz foarte complicat sau disperat. Aproape totdeauna dupa tratament Dumnezeu parca face cate un miracol si pacientul isi revine, se simte mai bine, se insanatoseste si ma cert de fiecare data pentru indoiala mea.

Ierburile (herbs in limba engleza) reprezinta produse de origine vegetala (fitoterapie), animala sau minerala.

Mecanismele de actionare

Mecanismele de baza ale -Medicina Traditionala Chineza sunt un fel de tratare a organismului ca o cutie neagra, inregistrand si clasificand observatii privind pacientul folosind o filozofie traditionala. In contrast cu multe alte tipuri de medicina alternativa si complementara cum ar fi homeopatia, practic toate tehnicile -Medicina Traditionala Chineza au explicatii referitoare la motivul pentru care ele sunt mai efective decat orice efect placebo, ceeace medicina alopata gaseste plauzibil.

Ca un punct de vedere personal, atata vreme cat -Medicina Traditionala Chineza foloseste elemente foarte apropiate de natura, faptul ca animale cum ar fi pisici, caini si cai sunt tratate cu acupunctura cu mare succes, suntem de parere ca efectul placebo nu isi are locul in sfera tehnicilor -Medicina Traditionala Chineza. Efectul placebo in -Medicina Traditionala Chineza ar arata cam asa : ar fi ca si cum ne-am taia la mana si ni s-ar spune ca singerarea vine din autosugestie.

De aceea multi dintre medicii de medicina alopata gasesc plauzibile afirmatiile potrivit carora practicarea qigong-ului mentine sanatatea prin miscare si relaxare, ca acupunctura stimuleaza producerea de mai multi neurotransmiteri, sau ca remediile de Medicina Herabala Chineza contin agenti biochimici foarte puternici si efectivi. Totusi, tehnicile de vindecare proprii -Medicina Traditionala Chineza-ului cum ar fi  manipularea energiei  in cazul qigong-ului si acupuncturii, nu sunt recunoscute ca valide sau posibile de catre medicina alopata.

Siguranta in medicina chineza

Din rezultatele cercetarilor medicale presopunctura si acupunctura sunt larg acceptate a fi foarte sigure tehnici de tratament. Este adevarat ca in situatia in care nu se respecta normele sanitare proprii tratamentelor medicale, pot apare infectii sau alte complicatii dupa tratament. Totusi aceste accidente sunt foarte rare si se poate spune ca in America de Nord au fost de curand complet inlaturate prin implementarea obligatorie in practica -Medicina Traditionala Chineza a unor norme de igiena foarte stricte normelor numite  Tehnica acului curat (Clean needling techniques), folosirea acelor de unica folosinta, etc. In toate universitatile -Medicina Traditionala Chineza din America de Nord (SUA si Canada) insusirea si practicarea acestor norme este esentiala si face parte integranta din programul de invatatamant, foarte strict de altfel.

Medicina Herbal Chineza poate fi riscanta in anumite cazuri mai ales atunci cand remediile se iau fara prescriptia unui practician -Medicina Traditionala Chineza calificat. De asemenea exista in Materia Medica Chineza cateva remedii considerate toxice sau carcinogenice cum ar fi cinabrul sau arsenicul care uneori se prescriu in mici cantitati portrivit principiului  administrarea unei otrave pentru a inlatura o alta . Oricum acest risc este inlaturat in Canada si Statele Unite de vreme ce ca Ministerul Sanatatii Federal Canadian si FDA (in USA) au de asemenea reguli foarte stricte in aceasta privinta.

Relatia dintre -Medicina Traditionala Chineza si Medicina Alopata (conventionala)

In China exista o larga cooperare intre practicienii -Medicina Traditionala Chineza si medicii de medicina alopata. Materia Medica Chineza contine multe remedii care nu sunt folosite de medina alopata si acestea prezinta un larg interes fata de caestea si fata de fundamentarea teoretica a precriptiilor -Medicina Traditionala Chineza. In acelasi timp tot mai multi practicieni -Medicina Traditionala Chineza sunt interesati de statistica si de tehnicile de experimentare proprii medicinei alopatei pentru a optimiza metodele de tratament. Ca rezultat al acestei colaborari s-au creat baze de date medicale pe problematica -Medicina Traditionala Chineza si se publica reviste stiintifice pe probleme inegrate de -Medicina Traditionala Chineza si medicina alopata. Nu in ultimul rand in majoritatea spitatelelor din China functioneza departamente de Medicina Traditionala ca sectii distincte in respectivele spitale.

In lumea medicala americana si europeana relatia dintre -Medicina Traditionala Chineza si medicina alopata este mai incordata. In timp ce tot mai multe scoli includ in programa de studiu cursuri de medicina alternativa, doctorii mai in varsta de medicina alopata sunt, sau se manifesta a fi, cu mult mai sceptici decat colegii lor din China si privesc -Medicina Traditionala Chineza ca o pseudostiinta arhaica si plina de superstitii. Scepticismul are mai multe surse. Pentru unii doctori alopati -Medicina Traditionala Chineza-ul este un doar curent efemer sustinut de chinezii emigranti de prima generatie sau cei care si-au pierdut speranta in medicina conventionala. Altii au prejudecata ca Orientul este mistic, primitiv si nestiintific, atrage numai pe cei care nu cred in stiinta si este respins de cei care cred in explicatiile stiintifice. Este adevarat insa ca exista insa si experiente in occident cu indivizi fara scrupule sau insuficient educati in domeniul -Medicina Traditionala Chineza, chinezi sau nu, care au facut mai mult rau decat bine in multe situatii de tratament -Medicina Traditionala Chineza. De aceea actualmente licentierea sau certificarea practicienilor -Medicina Traditionala Chineza in SUA si Canada presupune verificari si examinari minutioase pentru a obtine dreptul de practica.

Un pas inainte in combaterea oportunismului si a falselor valori in materie de practicieni -Medicina Traditionala Chineza au facut ca multe state din SUA (printre care si California) si cateva provincii canadiene sa legifererze sau sunt pe cale de a legifera practicarea -Medicina Traditionala Chineza-ului Acesta actiune protejeaza publicul si raspandirea -Medicina Traditionala Chineza-ului deopotriva. Parlamentul provinciei Ontario analizeaza si dezbate un proiect de lege in acest sens care probabil va fi adoptat in cursul anului 2006.

Bibliografie

  Chang, Stephen T. The Great Tao; Tao Longevity; ISBN 0942196015 Stephen T. Chang
  Kaptchuck, Ted J., The Web That Has No Weaver; Congdon & Weed; ISBN 0809229331Z
  Maciocia, Giovanni, The Foundations of Chinese Medicine: A Comprehensive Text for Acupuncturists and Herbalists; Churchill Livingstone; ISBN 0443-039801
  Ni, Mao-Shing, The Yellow Emperor's Classic of Medicine : A New Translation of the Neijing Suwen with Commentary; Shambhala, 1995; ISBN 1570620806
  Holland, Alex Voices of Qi: An Introductory Guide to Traditional Chinese Medicine; North Atlantic Books, 2000; ISBN 1556433263
  Unschuld, Paul U., Medicine in China: A History of Ideas; University of California Press, 1985; ISBN 0520050231
  Qu, Jiecheng, When Chinese Medicine Meets Western Medicine - History and Ideas (in Chinese); Joint Publishing (H.K.), 2004; ISBN 9620423364
  Chan, T.Y. (2002). Incidence of herb-induced aconitine poisoning in Hong Kong: impact of publicity measures to promote awareness among the herbalists and the public. Drug Saf. 25:823 828.
  Benowitz, Neal L. (2000) Review of adverse reaction reports involving ephedrine-containing herbal products. Submitted to U.S. Food and Drug Administration. Jan. 17.
  http://www.terapii.boom.ru/index3to27.html
  http://en.wikipedia.org/wiki/Traditional_Chinese_medicine